Bolile aparatului urinar sunt printre cele mai frecvent întâlnite afecțiuni, acestea fiind: cistita (infecție a vezicii urinare), urolitiaza (pietre la rinichi), pielonefrita (infecția rinichiului și a porțiunii adiacente - bazinet - prin care coboară urina), uretrita (infecția uretrei, partea finală a aparatului urinar).
Femeile sunt în special predispuse la apariția cistitei (în mare masură din cauza dimensiunii reduse a uretrei), iar urolitiaza afectează până la 5% din populația lumii.
Inflamația vezicii urinare, sau cistita, este adesea cauzată de o infecție bacteriană și se numește "infecție a tractului urinar". Cistita este de două feluri: cistită bacteriană și cistită neinfecțioasă. În cazul cistitei bacteriene, bacteriile pot pătrunde în vezică prin uretră și astfel apare inflamarea vezicii urinare împreună cu simptome supărătoare specifice.
Care sunt simptomele specifice cistitei?
Principalele cauze ale instalării cistitei sunt frigul, igiena necorespunzătoare, afecțiuni de origine hormonală, activitatea sexuală, etc. La femei, cistita acută apare mult mai des decât la bărbați, din cauza anatomiei uretrei feminine care este mai scurtă și mai largă față de cea masculină, ceea ce permite patrunderea bacteriilor mult mai ușor. Peste 90% dintre cistitele acute sunt cauzate de E. coli, o bacterie prezentă în mod natural în intestin. La o persoană sănătoasă, urina este sterilă, dar bacteriile pot intra în vezică prin uretră și pot provoca o infecție.
Fiecare persoană este diferită și, prin urmare, fiecare infecție a vezicii urinare se poate prezenta în mod diferit. În cazul unei infecții necomplicate a tractului urinar, nu fiecare simptom trebuie să apară întotdeauna la fel de puternic și cu siguranță nu în același timp.
Nevoie continuă de a urina și urinare frecventă
Cele mai multe femei afectate raportează la începutul unei infecții urinare în principal o nevoie permanentă de a urina. Deși vezica urinară nu este încă umplută corespunzător, totuși ai senzația că trebuie să o golești cât mai repede. Nu de puține ori, apare și dificultatea de a ține urina în vezică.
Nevoia de a urina în timpul nopții
Din păcate, nevoia permanentă de a urina nu durează doar în timpul zilei. De asemenea, urinarea nocturnă frecventă este un semn comun și foarte enervant. Medicii numesc acest fenomen nicturie.
Arsură și durere când mergi la toaletă
Arsura și durerea în timpul urinării fac parte, de asemenea, din simptomele tipice ale cistitei. Din cauza inflamației, membrana tractului urinar este iritată. Deoarece urina ia contact cu membrana iritată apare senzația de durere severă, atunci când mergi la toaletă.
Una dintre cele mai eficiente măsuri împotriva acestor afecțiuni este să bei suficiente lichide. Acest lucru nu numai că diluează urina, dar și elimină bacteriile și astfel stopează reacția inflamatorie.
Durere și crampe abdominale
Inflamația din tractul urinar inferior provoacă, de asemenea, crampe ale mușchilor vezicii urinare. Acest fenomen nu numai că face urinarea în sine mai dificilă, dar provoacă durere sau senzație de presiune în partea de jos a abdomenului.
Urină tulbure și urât mirositoare
Unele femei observă, de asemenea, că, în contextul unei infecții a vezicii urinare, urina lor devine tulbure și are un miros vădit neplăcut.
Cauza din spatele acestui efect secundar este compoziția alterată a urinei. Din cauza infecției tractului urinar, urina conține acum bacterii eliminate sau reziduuri mucoase.
Cistita recurentă înseamnă că persoanele afectate suferă adesea de simptomele tipice ale unei infecții ale tractului urinar (mai mult de două ori într-o jumătate de an sau de trei ori pe an). Acestea includ arsuri la urinare, dureri abdominale și nevoia frecventă de a urina. Cu toate acestea, fiecare infecție a vezicii urinare este o infecție bacteriană acută în sine, având de fiecare dată manifestări diferite.
Cistita recurentă înseamnă că persoanele afectate suferă adesea de simptomele tipice ale unei infecții ale tractului urinar (mai mult de două ori într-o jumătate de an sau de trei ori pe an). Acestea includ arsuri la urinare, dureri abdominale și nevoia frecventă de a urina. Cu toate acestea, fiecare infecție a vezicii urinare este o infecție bacteriană acută în sine, având de fiecare dată manifestări diferite.
De ce apare infecția urinară atât de des?
Cauza principală a cistitei recurente este mai exact o reinfectare (reinfecție), care duce la reapariția simptomelor tipice. Cel mai frecvent declanșator al unei astfel de infecții sunt bacteriile intestinale proprii, care pot fi transmise de la orificiul intestinal (anus) la uretră, în timpul actului sexual sau când mergi la toaletă.
Antibioticele utilizate incorect pot crește riscul de reinfecție.
Oprirea terapiei cu antibiotice prea devreme crește, de asemenea, riscul de reapariție a cistitei. Dacă tratamentul cu antibiotice nu este utilizat corect sau pe o perioadă prea scurtă de timp, acest lucru poate favoriza dezvoltarea rezistenței la antibiotic. În plus, atunci când se administrează antibiotice, nu numai bacteriile care cauzează boli sunt ucise, ci întotdeauna și o parte din propriile bacterii „bune”.
Care sunt cauzele cistitei recurente?
Unele femei suferă adesea de cistită, altele sunt ferite de aceasta afecțiune de-a lungul vieții. Există câteva cauze pe care nu le poți influența, cum ar fi modificări congenitale (din naștere) în zona tractului urinar sau cauze genetice. Următoarele circumstanțe cresc riscul de cistită recurentă:
Sfaturi utile pentru prevenirea cistitei recurente:
O altă afecțiune a aparatului urinar este urolitiaza (pietre la rinichi sau în vezica urinară). Această boală este cauzată de tulburări metabolice, iar calculii apar în cazurile în care urina este suprasaturată cu săruri sau îi lipsesc acele substanțe care împiedică formarea calculilor. Cel mai frecvent, calculii sunt compuși din săruri de calciu. Calculii blochează fluxul de urină din rinichi, iar marginile lor ascuțite irită mucoasa tractului urinar, provocând dureri severe în momentul când sunt eliminați.
Calculii variază foarte mult ca mărime și pot fi fie foarte mici (nisip), fie foarte mari, situație în care trebuie îndepărtați chirurgical sau zdrobiți cu ultrasunet.
Măsurile de prevenire a urolitiazei constau în scăderea conținutului în sânge a substanțelor din care se formează calculii, urmarea unei diete și tratament medicamentos care să ajute la eliminiarea mai ușoară a calculilor de mici dimensiuni.